– Uite mama, ce ți-am pregătit la grădiniță! Ți-am făcut un evantai … pentru că știu cât este de cald, vara aceasta. Iar atunci când te plimbi cu fratele meu mai mic, ar fi bine să îl ai la îndemână, poate chiar ai nevoie de el. – Este minunat! Îmi plac mult culorile! – Mă bucur! Uită-te, te rog și pe spate! – Ohhh… Ce drăguț… Un soare 🌞 #lumeaprinochiiunuicopil #intelepciuneacopiilor #zambestesoarelui

– Mama, știu cum poți câștiga Premiul Nobel!– Cum?– Ehi… E simplu…trebuie doar să cumperi multe cărți sau mai bine le împrumuți de la bibliotecă și apoi le citești pe toate…te ajută să fii mai deștept! 📚🤓📝😏 #lumeaprinochiiunuicopil #intelepciuneacopiilor photo: #nobelprize

– Mami observ că nu te simți bine…– Așa este puiul meu, vrei să mă ții în brațe, să îmi treacă?– Cu toată iubirea înainte! ❤️👱‍♂️👩❤️ #lumeaprinochiiunuicopil #intelepciuneacopiilor

Nou! Cum să-ți mai convingi copilul să doarmă? – Dragul meu, știai că … cu cât dormi mai mult, ești mai frumos? Uite, eu chiar vreau să mă duc acum la somn, să devin mai frumoasă 😉 – Dar mama, eu sunt frumos în felul meu! #lumeaprinochiiunuicopil #intelepciuneacopiilor photo: pinterest.com

Activități casnice nenumărate, discuție deloc productivă cu șeful, plimbat copiii în parc, când, într-o clipă…ultima picătură s-a contopit cu întregul conținut al paharului, generând reacții biochimice în cascadă. Răbdarea, limita „suportabilității”, limita disponibilității mele emoționale, a fost întinsă peste elasticitatea legal admisă… și am făcut „poc”. Tu, copil vulnerabil și „la-ndemână” ai devenit perna „ideală” pentru dezamorsare. Ai asistat cum sângele îmi clocotea în vene și fără să eziți…m-ai luat în brațe și m-ai ținut strâns, ca și cum ai vrut să preiei tot „curentul electric” și să-l risipești, numaidecât, în pământ. #lumeaprinochiiunuicopil photo: istockphoto.com