Cuplu,  Poezii

Dragul meu soț

Dragul meu soț,

a fost frumos, dar nu mai e timp pentru regrete.
Deloc dubios, viața nu e plină, doar cu margarete.
Pentru fiecare „Te iubesc!” se cuvine, însă, să-ți mulțumesc,
Căci, ai noștri copii, repede, cresc și cu multă dragoste, adesea ne privesc.

Dar ce păcat, când stai să te gândești, mai bine,
Noi ne-am blocat… și dăm cu piciorul în iubire!
Am fost, se pare, neîncetat,
Victime colaterale, ale propriului deziderat.

Iar orgoliul, mereu însetat, fost-a martor, drumului întortocheat.
Pe cale de consecință, sigur, am uitat
În prezent, dar mai ales pe viitor,
Pentr-o inocentă ființă, cât poate fi dăunător!

Atunci când pretindem că iubim,
Pe moment, spunem… „e firesc să greșim”
Dar oare cât suntem dispuși… să plătim,
Când viața-n piept o lovim?

Căutând dragostea și-n incertitudine plutind,
Cu liniștea, acum, te las, gândind…
Nu mai am glas, iată, căci nu mai e loc de negoț,
Pentru ultima dată… dragul meu soț!

#lumeaprinochiiunuicopil

photo: sharethelove101.weebly.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *