Cuplu,  Dragă prietenă

Mă iubește… Nu mă iubește…

Dragă prietenă,

Mă iubește… Nu mă iubește… Mă iubește!

Îți amintești jocul copilăriei în care „jumuleam” floare după floare, doar, doar rezultatul este cel dorit? 😊

Și… uite cum, acum, mame fiind, adesea punem la „îndoială” dragostea partenerului nostru. De ce totuși permitem acestei incertitudini să se strecoare în mintea noastră?

Se spune adesea și chiar se simte 😁, faptul că venirea pe lume a unui copil schimbă ireversibil dinamica familiei, iar nopțile nedormite impactează disponibilitatea emoțională a ambilor parteneri.

Cum îngrijirea nou-născutului implică consum energetic suplimentar, dar mai ales emoțional, în plus corpul femeii este supus unor modificări de ordin hormonal, atât în sarcină, cât și după naștere și mai trebuie să acceptăm și ”micile ajustări” ale siluetei 😅, lucrurile nu sunt percepute ca fiind facilitare în procesul de creștere a stimei de sine.

„Nesemnificativele” frustrări de peste zi, fie de la serviciu sau acumulate în urma unor activități casnice nu ușurează nici ele ”the outcome”(”produsul final”).

Astfel, toate cele mai sus menționate pot altera încrederea femeii în capacitatea acesteia de a mai fi ”agreabilă” partenerului. Iar dacă mai și punem în discuție scenariul în care acesta, de regulă, nu abundă în gesturi drăgăstoase la adresa doamnei, lucrurile pot aluneca ușor pe o pantă ”periculoasă”. 🙄

În condițiile date…totuși ce e de făcut…te întrebi, poate?

Câteva idei ce ar putea îndulci situația și care au și funcționat în cazul nostru, sunt relatate în continuare.

În primul rând am plecat în căutarea echilibrului propriu…încă îl mai caut, dar eu zic că sunt pe drumul cel bun. 😀

Am încercat să înțeleg cum bărbații și femeile comunică atât de diferit, deși vorbesc aceeași limbă maternă, cum au nevoi distincte, deși împărtășesc pasiuni comune. Cum privind același ”peisaj” cei doi văd nuanțe variate și de prea puține ori background-ul (imaginea de fundal) se suprapune.

Știi…noi femeile, prin definiție și clar din alint, avem de prea multe ori pretenția ca partenerul să ne descifreze ”fața cu buza pusă” sau ”zâmbetul ștrengăresc” încă de când a intrat cu mașina pe strada de domiciliu.
Dar câte dintre noi avem disponibilitatea să decriptăm un ”nu te supăra, nu vreau să discutăm, am nevoie de liniște”? Cu toate că solicităm partenerului ”citirea gândurilor”, putem sta liniștite, căci nici noi nu deținem această super-putere, deși suspectez că ”intuiția feminină” are ceva de-a face. 😉

În ceea ce privește interacțiunea cu ”bulgărele de fericire-copilul” am învățat cât de importantă este prezența ambilor părinți în viața acestuia. Fiecare dintre ei aducându-și aportul în mod diferit, dar atât de necesar. Cu atât mai mult, sprijinul și susținerea soțului au contat enorm. Nopțile nedormite le-am împărțit ”echitabil” 😴, iar hrănirea bebelușului a devenit o parte esențială în construirea relației tată-fiu. Am înțeles, așa, că activitățile în afara ”cuplului mamă-fiu” sunt benefice amândurora și că nu am de ce să mă simt vinovată, atâta timp cât copilașul este îngrijit corespunzător.

Am avut, de asemenea, câteva tentative, cu fetele, să ieșim la ”o poveste”, la acea ”gura de aer și informații” , de care avem atâta nevoie, fără copii, bineînțeles, o escapadă în mod sistematic, ”every 2 weeks”. (o dată la două săptămâni) …și chiar au adus un plus de valoare!

Am acceptat și”provocarea” lansată de prietena noastră comună, de a face, atunci când vremea ne permite, minim 10.000 de pași/zi, de această dată, acompaniată de cărucior și bebele din dotare. Și, din nou, rezultatele nu au întârziat să apară. Și iată că, de-a lungul ”călătoriei ”, am început să fiu ”mai” conștientă de ceea ce mănânc și când mănânc. Iar toate acestea au dus la un zâmbet larg la consultarea cântarului… ”cântarule, cântarule… câte grame am slăbit?”

În linii mari, totuși mindset-ul (modul de gândire și determinarea) a fost cel care a făcut diferența! De ce spun asta? Pentru că am fost acolo…acolo la ”marginea prăpastiei”, dar…am ales să ne ținem de mână și să respectăm ce ne-am promis cu ceva timp în urmă.

De-acum la bine şi la rău,
De-o fi uşor sau de-o fi greu,
Prin beznă, soare sau prin ploi
Pornim alături amândoi…

Și…DA mă iubește!

Cu drag,

Odette

#lumeaprinochiiunuicopil

photo: pinterest.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *