#Conversațiecutata,  #hugdefamilie,  Poezii

Dragul meu tată

Dragul meu tată,

sunt aici … sunt aici și plâng în tăcere! Să fie, oareșcum, ce simt…durere? Trauma e ca un duș rece și ea se adâncește, pe zi ce trece. M-am săturat să mă tratezi cu indiferență și a ta respingere … iese-n evidență!
Mereu îți impui punctul de vedere, fără ca vreodată să-l argumentezi…mi-e greu a înțelege, tu oare, să crezi?

Știi… sunt la vârsta la care, să-mi caut un model, trebuie oare … Către tine eu privesc și ale tale fapte l-oglindesc. Constat că te-ai închis în tine și ai cam uitat de mine! Cu ce, eu, ți-am greșit? Tot ce-mi doresc, e … să fiu iubit!

Înțeleg că nici ție nu ți-a fost ușor, dar e momentul să te gândești la viitor. Bărbat, voi deveni …oricum, dar, tare aș vrea … să mă bucur de drum. Alături tu să-mi fii și să privim lumea prin ochii unor copii.

Amintește-ți, te rog, că-ți sunt alături și mai mult ca oricine, știu, c-o îmbrățișare … ți-ar face bine!

Te iubesc!

Al tău fiu

#lumeaprinochiiunuicopil

#hugdefamilie

photo shutterstock.comtag

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *